Tensiunea ma urmareste. Gandul la o posibila moarte imi da fiori ce se raspandesc repid in tot corpul preucum o un fulger ce ucide tot in jur cu un simplu,straniu si stralucitor fir de curent.Si daca maine ar fii sa mor, as pleca cu zambetul pe buze si cu bratele deschise, ca sa se vada, ca nu iau nimic cu mine si ca totul este efemer. Nu m-as opune pentru ca stiu ca acolo ma vor astepta persoanele iubite carora le duc dorul de atata timp. Singurul regret va fi, ca tu, nu vei venii sa mi pui un trandafir rosu pe mormant...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu