Confesiune # 5

Te-am visat.

 Erai la fel de frumoasa si purtai cu tine zambetul tau de femeie implinita si responzabila.Eram la o masa in Unirii toate trei: eu, tu si prietena ta actuala. Dar in ciuda lacrimilor mele, nu te interesam. Nu imi dadeai atentie, cu toate ca eram la aceiasi masa. Erai concentrata in a ti face iubita sa rada,dadeai atentie la toate actiunile ei, chiar si cele banale si lipsite de noima.

Eu plangeam din ce in ce mai tare asa incat la un moment dat am picat sub masa, in genunchi. Deranajata de clatinatul mesei si de zgomotul produs te-ai uitat la mine sec intrebandu-ma ce am. Te-am mintit spungadu-ti ca nu am nimic, ca imi plang fratele. Te-ai intors cu spatele relundu-ti conversatia, razand la glumele celei pe care o tineai de maini! In mine s-a inradacinat gandul ca daca as plange mai tare, probabil te-as impresiona si mi-ai acorda putina atentie, m-ai lua in brate chiar. Am inceput sa urlu, iar lacrimile mi se rostogoleau pe obraji, si uitandu-ma in sus, spre tine, vad cum masa se face din ce in ce mai mare. Tu, de cealalta parte a mesei deveneai din ce in ce mai mica. In schimb masa devenea din ce in ce mai mare precum o gaura neagra. Acum ,ochii mei te vedeau in ceata, iar durerea si frica imi spulberau pieptul. Te pierdusem din nou, de data aceasta sub privirile mele.

Nu stiu cum sa interpretez acest vis. Daca se va intampla ceva de genul sau opusul lui in viitor,cum se spune. Cel mai probabil, creierul meu nu a facut decat sa proiecteze intr-un vis, sub forma de pilda, realitatea prezenta. Frustrarea mea asupra faptului ca tu nu esti aici, in cele mai grele momente din viata mea, sa-mi amintesti cine sunt cu adevarat! Pentru ca da, intr-adevar, am uitat cine sunt si care mi-e scopul. Sufletul imi este invaluit in tristete, creierul intr-un ghem de ganduri sinucigase,intrebari si episoade imaginate ale unui viitor negru. Nu esti aici, in ciuda promisiunilor facute, in ciuda prieteniei dintre noi, in ciuda pierderilor pe care le traiesc. Nu esti aici sa ma iei in brate si sa ma incurajezi.

Te-ai schimbat si nu stiu daca ai mai avea puterea sa ma faci sa zambesc.

pentru Itza.

Itza,verisoara mea, vrea neaparat o postare despre ea. Nu stiu de ce, probabil vrea sa devina faimoasa. Nestiind ce sa scriu ii pun o poza ca sa ii arat cat de mult o iubesc.

i can`t resist anymore.

Nenny...

Short Stories With Tragic Endings

Did you ever look, did you ever see that one person,
and the subtle way that they do these things and it hurts so much?
So much like choking down the embers of a great blaze.
It's that moment when your eyes seem to spread aspersions
and to scream confessions at the insipid sky parting clouds.
You let this one person come down in the most perfect moment.
And it breaks my heart to know the only reason you are here now is a reminder of what I'll never have...
I'll never have... I'll never...

Conversatii cu Dumnezeu ,vol 3. - Neale Donald Walsch -

"A pune o intrebare nu inseamna a-ti angaja mintea si aceasta este ultimul lucru pe care vrea sa-l faca. Intuitia nu se afla in minte. Pentru a-ti exercita aceste puteri extrasenzoriale trebuie sa iesi in afara mintii. Asta, deoarece intuitia se afla in psyhe, in suflet.
Intuitia este urechea sufletului."


"Fiecare efect provocat de catre tine, este in cele din urma, trait ca experienta de catre sinele tau."


" Nu poti sa schimbii ceea ce nu accepti."


"Ceea ce negi afirmi. Ceea ce afirmi creezi."


"Dictonomia Divina afirma ca este posibil ca 2 adevaruri aparent contradictorii sa existe simultan, in acelais spatiu."


"Casatoria a fost unicul mod prin care ati crezut ca puteti auce vesnicia, eternitatea in experienta legata de dragoste."



"Poti sa ti dai seama cat de mult a evoluat o persoana sau o societate dupa ce anume>>numeste ea placere<< ."


"Cea mai mare complexitate este cea mai mare simplitate."


"Cand tu VII DIN >> intelepciune << , faci anumite lucruri deoarece esti intelept, nu pentru ca incerci sa ajungi la intelepciune."

Scrisoare catre cer

Nenny, din ziua aceea nimic nu mai e la fel. totul s-a schimbat!Iar acele zile naucitoare inca-mi distrug noptile, inca-mi provoaca cosmaruri sau insomnii si stiu ca de acum incolo imi va bantui viitorul.
Sunt dezinteresata de orice interes. Nu ma pot concentra, cartie sunt golale, muzica surda. Nici macar zapada de afara nu-mi mai aduce bucurie stiind ca tu nu vei mai venii dimineata sa mi spui:"Du-te repede la geam si uita-te in sus!". Haosul roiului de fulgi e sec, rece, fara vreo urma de sentiment, acum.
O mie de intrebari si niciun raspuns. Inca mai plang, noaptea!

Te iubesc, Nenny!

ART.

Stop ACTA !!!!

http://www.avaaz.org/en/eu_save_the_internet/?fp 

Linistea pianului, linistea zapezii.

De la un timp ador linistea si in special cand vine impreuna cu zmeura sau scortisoara. E atat de confortanta, mereu calduroasa, niciodata luminoasa.  O gasesc numai in locuri intunecate,prafuite si desigur am invatat ca,exact ca si dragostea,difera.  Am  descoprit linistea de la finele unei melodii triste, linistea zapezii,linistea serii si, probabil,cea mai importanta si greu se gasit: linistea interioara. Acel sentiment de implinire si caldura care te invaluie mereu si te face sa intelegi ca e destul pentru toti si ca exista perfectiune in absolut orice.

Momentan, am uitat tot ceea ce am fost invatata. Am uitat fericirea ce o traiam pe cand invatam,pe cand eram iluminata, dar mai ales am uitat cum arata lumina sufletului numita iubire. Sunt rece ca o stanca, am cazut in pacatul razbunarii, in dorinte lumesti  si in mijlocul raului. In lupta cu viata, cautand cunoasterea absoluta, dragostea  fara margini, mi-am uitat adevarata mea natura si m am intors cu spatele de la modelul cel visam sa devin. Linistea din interiorul meu s - a spart in mii de bucati taioase care ma dor la orice amintire. Incercand sa le adun, ma tai, iar sangele curs imi invineteste inima prin ranile inca deschise.Doar pe cateva le-am pus la loc - prin poezie, muzica si mai ales prin fotografiile trecutului,care spre deosebire de mine au ramas la fel. Ma straduiesc din rasputeri sa devin ceea ce am fost dar inima mea numai traieste aceleasi sentimente,dar mintea  imi spune ca inca nu e prea tarziu.

Ies pe strazile pustii,in zapada intinsa precum un covor inocent  pe pamantul urgiilor,inca neatins de urmele lasate de oameni. Parca straluceste in lumina lunii si linistea stelelor. Tu, diavol al vietii mele ai distrus o incenta alba, un violoncel vechi si linistea sufletului meu.

One more night to live.

Tensiunea ma urmareste. Gandul la o posibila moarte imi da fiori ce se raspandesc repid in tot corpul preucum o un fulger ce ucide tot in jur cu un simplu,straniu si stralucitor fir de curent.Si daca maine ar fii sa mor, as pleca cu zambetul pe buze si cu bratele deschise, ca sa se vada, ca nu iau nimic cu mine si ca totul este efemer. Nu m-as opune pentru ca stiu ca acolo ma vor astepta persoanele iubite carora le duc dorul de atata timp. Singurul regret va fi, ca tu, nu vei venii sa mi pui un trandafir rosu pe mormant...