http://www.youtube.com/watch?v=vtQpM6MTugE
Cand eram mica, ma intrebam mereu de ce oamenii din metrou nu zambesc. Cei mai multi dintre ei erau tristi si parca secatuiti de durere pentru a observa ceva (orice!!) din jurul lor...ceilalti erau doar prea obositi si ignoranti. Ei chiar nu simteau exaltarea si euforia cu care trenul misuna din statie in statie ducandu-i cu"viteza luminii" la destinatia dorita? Poate, chiar, in bratele persoanei iubite?!! Pentru ei, mersul cu metroul nu era un motiv de fericire si agitatie cum era pentru mine.
Azi, in metrou, am plans.
Nu mi-a zis nimeni nimic. Ceilalti calatori se prefaceau ca nu-mi vad strigatele mute ale sufletului, in timp ce eu am recunoscut durerea din ochii fiecarui calator, tristetea sau fericirea cu care stationau in asteptarea altui tren sau pur si simplu privirea goala in momentul cand paraseau statia oropsita.
Evident, se presupune ca in aceasta calatorie nu am plecat singura. Dar persoanele care trebuiau sa-mi vada agonia lacrimilor..ei bine...s-au ratacit in alte statii! Sau pur si simplu au luat-o pe un drum gresit cu o destinatie iluzorie.
"Am nevoie de un spital pentru suflete."
Asa i-am spus mamei, care, nedumerita, mi-a spus ca sunt atatea, dar eu nu le-am vizitat. I-am raspuns in mintea mea ca sunt certata cu Dumnezeu.
Am plecat din greseala mai devreme de acasa. Gandindu-ma ce pot face in timpul ramas, mi-am amintit ca, la doar 5 minute de mers pe jos se afla biserica ("de care apartin" - in termeni LEGALI. Vorba aceea: inainte de a te trata, doctorul te intreaba daca ai platit taxa CASE) .
Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns. Era liniste in curtea acelei biserici neschimbate, iar eu ma intrebam de ce nu am mai simtit linistea aceasta de ani de zile, pentru ca"nu te costa nimic"...Apas pe clanta rece...trag cu toata forta...nu reusesc.
Ce "spital"(BISERICA) e aceasta, unde nici nu pot intra?
Plec, ca doar n-am venit sa fac un monolog in fata unor ziduri si usi inchise.
Ma intreb: oare daca faceam matanii s-ar fi deschis usile bisericii? Sau mergea, mai simplu, cu "Sesam deschide-TE"? Moise, ajuta-ma! Ai despicat apele marii, n-ai putea sa ma ajuti cu o clanta?!!! Am vazut in filme ca merge si cu o agrafa de par...
Daca "spitalul pentru suflete" nu m-a primit, m-am intors in gara mea, unde, parca, curentul si vajaitul-sunet marcheaza si anunta o noua calatorie. Ca sa fiu sceptica: - nu am vazut "luminita de la capatul tunelului". S-o razbuna Moise pe mine ca i-am luat numele in desert? Face trenul POC pe sine?
Nu ,e doar sufletul meu care explodeaza in lacrimi...
