Seara se lasa;mama,tata si cumnata mea vin in vizita si ne gasesc chicotind in salonul parca viu colorat de aceasta data. Muzica se auzea inca de pe coridorul ingust si lung,iar spitalul numai era un loc sumbru si trist.
Brusc, lui i se face rau, cade in pat si ne spune ca acum se simte rau si va murii. Eu il incurajez,ii spun categoric ca nu va fii asa si ies pe coridor sunand la urgente.Vorbind in acelasi timp cu moderatoarea de la 112 il aud pe tata in telefon cum ma cheama inapoi, iar eu condusa de instinct ma retrag in salon lasand moderatoarea sa vorbeasca in gol, in final inchizandu-i apelul fara sa i adresez vre un cuvant.
Ma indrept spre patul unde statea intins.
- Nenny eu deja am murit. Am venit acum,doar ca sa petrec aceasta zi cu tine pentru ca stiu ca esti suparata pe ziua aceea! Acum, am petrecut asa cum mi-am dorit eu atunci;sanatosi , sa ne distram si sa stam impreuna.imi pare rau ca atunci nu am putut pentru ca mi-a fost rau. Te iubesc si imi pare atat de rau ca nu mai pot fii cu tine si nu te pot ajuta.
Izbunesc in plans,cad in genunchi,ridic mana mea dreapta si prind mana lui. Privindu-l in ochi si tinandu-l de mana ii zic:
- Nenny ce e dincolo de moarte? Rai sau iad? Exista iad?
- Nu stiu! imi spui nervos. Dar stiu ca minti,stiu ca nu imi poti spune ce reprezinta”viata de apoi”.
- Nenny dar vei fii langa mine…adica daca eu am nevoie de tine ma vei ajuta?
- Da, dar nu si material,imi pare rau…
Se ridica din pat, o ia pe cumnata mea de mana si ies amandoi pe coridor. Timida, va urmez si ma uit cum va indreptati spre luminile din capatul holului,eu ramanand mereu cativa pasi in spate. Ajunsi in lumina va intoarceti cu fata spre mine,tinundu-va in continuare de maini,iar el imi zambeste si mi face cu mana:
- Pa Nenny!
- Paaa Nenny! Si ii fac la randul meu cu mana,zambind ca si el,constienta de data aceasta ca e fericit si cu sufletul impacat. Acum si eu sunt asa.
Dispare in lumina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu