"[...] curgea un potop de cocoloase dure si negre, fiecare infasurat in cate o membrana cenusie. Lui sandy i se parea ca seamana cu mancarea unui paianjen infasurata intr-un lintoliu de panza pentru o mai buna depozitare. Apoi a observat sa fiecare cocolos avea cate un ochi sticlos deschis si ca fiecare ochji parea sa se uite tinta la el, ca-l marcheaza[...] O clipa mai tarziu, si-a vomitat pieptii camasii."
"[...] asa cum trebuiau sa fie curatate si victimele accidentelor din week end, atunci cand ajungeai la fata locului si mirosul de sange si mate scoase si de benzina varsata si de cauciuc ars semana cu o veche si hidoasa cunostinta care nu se va mai muta niciodata din oras; il simteai si stiai ca a murit cineva sau ca era aproape mort, ca altcineva va plange si va striga, ca vei gasi un pantof - cu noroc nu al unui copil, dar cel mai adesea asa era - zacand in mijlocul drumului. Lui Sandy de asta ii aducea aminte. Ii gaseai in mijlocul drumului sau pe marginea drumului cu corpurile pe care le daduse dumnezeu si le spusese >> Poftim, treci prin viata cat de bine poti << torturate sa stea sub noi forme: cu oasele iesind din pantaloni si camasi, cu capetele rasucite la spate, dar inca vorbind (si strigand) , cu ochii atarnati lalai, o mama sangeranda intinzand un copil sangerand ca pe o papusa stricata si spunand: >> Mai traieste fetita mea? Va rog, vreti sa verificati? Eu nu pot... << Intotdeauna sangele statea in balti pe banchetele din spate si amprentele sangerii se aflau pe ceea ce mai ramanea din geamuri. Cand sangele era pe sosea, tot in balti era, si se transforma in purpuriuin luminile nrosii pulsande ca si guma de mestecat, si trebuia sa-l cureti, sangele si cacatul si sticla sparta, o, dafiindca domnul Cutare si familia lui nu vroiau sa le vada cand aveau sa mearga duminca dimineata la biserica."
"Zona stomacului avea o nuanta de un alb branzos,l asemenea unui capat de butuc putrezit sau gatul unui crin de mlastina in descompunere. Capul ei triunghiular era rasucit intr-o parte. Un ciot osos care era posibil sa fie nas sau un cioc crestea din fara sara ochi. Sub el, gura creaturii atarna deschisa. de ea spanzura o funie galbena de tesut, de parca aratarea si-ar fi regurgitat ultima masa in timp ce murea."
"[...] tocmai la sfarsit, cu ptin inainte sa moara, a ridicat ciotul chestiei aleia din piept. ciotul tremura ca mana unui batran. avea ochi in ciot, unii atarnand deja la capatul firelor sclipitoare din cartilaj. Poate ca firele alea erau nervii optici. Nu stiu. Oricum ciotul s a ridicat si doar pentru o clipa, in mijlocul capului meu, m-am vazut pe mine. Ne am vazut pe toti stand in cerc si uitandu ne in jos, semanand cu niste criminali la mormantul victimei lor, si am vazut cat de straini si cat de extraterestrii eram. Cat de oribili eram. In clipa aia am simtit ingrozitoarea ei confuzie. Nu i-am simtit teama. fiindca nu se temea. Nici inocenta fiindca nu era inocenta. Sau vinovata, daca tot venii vorba. Oare stia unde se afla? Nu cred. Stia oare de ce o atacase domnul Dillonsi de ce o omoram? da,atata lucru stia. O faceam pentru ca eram atat de diferiti, atat de diferiti si oribili incat multitudinea ei de ochi de-abea daca ne putea vedea, d-abia daca percepea imaginea noastra cand o imprejmuiam strigand si ciopartind-o si taind-o si lovind-o."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu