Calatorii

A se da play inainte de a se citii:
http://www.youtube.com/watch?v=vtQpM6MTugE

Cand eram mica, ma intrebam mereu de ce oamenii din metrou nu zambesc. Cei mai multi dintre ei erau tristi si parca secatuiti de durere pentru a observa ceva (orice!!) din jurul lor...ceilalti erau doar prea obositi si ignoranti. Ei chiar nu simteau exaltarea si euforia cu care trenul misuna din statie in statie ducandu-i cu"viteza luminii" la destinatia dorita? Poate, chiar, in bratele persoanei iubite?!! Pentru ei, mersul cu metroul nu era un motiv de fericire si agitatie cum era pentru mine.



Azi, in metrou, am plans.

Nu mi-a zis nimeni nimic. Ceilalti calatori se prefaceau ca nu-mi vad strigatele mute ale sufletului, in timp ce eu am recunoscut durerea din ochii fiecarui calator, tristetea sau fericirea cu care stationau in asteptarea altui tren sau pur si simplu privirea goala in momentul cand paraseau statia oropsita.
Evident, se presupune ca in aceasta calatorie nu am plecat singura. Dar persoanele care trebuiau sa-mi vada agonia lacrimilor..ei bine...s-au ratacit in alte statii! Sau pur si simplu au luat-o pe un drum gresit cu o destinatie iluzorie.

"Am nevoie de un spital pentru suflete."

Asa i-am spus mamei, care, nedumerita, mi-a spus ca sunt atatea, dar eu nu le-am vizitat. I-am raspuns in mintea mea ca sunt certata cu Dumnezeu.

Am plecat din greseala mai devreme de acasa. Gandindu-ma ce pot face in timpul ramas, mi-am amintit ca, la doar 5 minute de mers pe jos se afla biserica ("de care apartin" - in termeni LEGALI. Vorba aceea: inainte de a te trata, doctorul te intreaba daca ai platit taxa CASE) .
 Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns. Era liniste in curtea acelei biserici neschimbate, iar eu ma intrebam de ce nu am mai simtit linistea aceasta de ani de zile, pentru ca"nu te costa nimic"...Apas pe clanta rece...trag cu toata forta...nu reusesc.
Ce "spital"(BISERICA) e aceasta, unde nici nu pot intra?

Plec, ca doar n-am venit sa fac un monolog in fata unor ziduri si usi inchise.

Ma intreb: oare daca faceam matanii s-ar fi deschis usile bisericii? Sau mergea, mai simplu, cu "Sesam deschide-TE"? Moise, ajuta-ma! Ai despicat apele marii, n-ai putea sa ma ajuti cu o clanta?!!! Am vazut in filme ca merge si cu o agrafa de par...


Daca "spitalul pentru suflete" nu m-a primit, m-am intors in gara mea, unde, parca, curentul si vajaitul-sunet marcheaza si anunta o noua calatorie. Ca sa fiu sceptica: - nu am vazut "luminita de la capatul tunelului". S-o razbuna Moise pe mine ca i-am luat numele in desert? Face trenul POC pe sine?
Nu ,e doar sufletul meu care explodeaza in lacrimi...

Controloru`frenetic

La draq, stau de peste 30 de minute in statie si nu vine nimic. Oamenii se imbulzesc deja in statie, soarele isi bate joc de noi, iar ceasu`ticaie!

[ Eram in Otopeni, vroiam sa ma duc acasa, in Bucuresti, iar singurele linii de RATB Express sunt  783 care are capat la Unirii si 780 care duce la Gara de Nord. Initial trebuia sa plec cu 783,dar acum ma voi urca in orice masina numai ca sa ies din Otopeniu`ma-sii ! ]

Ma urc in 780, eu si inca 86345843276587 de personae. Pana mea, ma sprijin pe un plastic intre scaune,dau play la muzica,castile incep sa urle iar eu incerc sa… adorm! Daaaar ce sa vezi? Penultima statie,intra controloru`. Un singur tip pe la 40 de ani, mare, lat in spate, osos, blond, buze strambe si …schiop!

Evident ca nu aveam bilet,evident ca refuz sa ma legitimez, iar la ultima statie-capatul de altfel- Gara de Nord – eu si inca vreo 4 persoane suntem date jos de catre controloru`frenetic! De parca nu coboram oricum…

Si ne duce el in gara, urland ca vom lua amenda dubla(refuz de legitimare+netaxarea calatoriei). Eu,patita,ma uitam de sus si déjà vedeam cu ochii mintii dialogu`in careil impresionam, ca de obicei, pe controlor spunandu-i  ca tata are cancer si mama e moarta,bunica e schizofrenica de cand a parasit-o bunicu`.Si in timp ce ma amuzam singura de ce mi poate capu` vad ca freneticu`controlor mai are 10 pasi si ajunge la politie! CUM PLM NU M-AM GANDIT CA, FIIND GARA,LOGIC, EXISTA SI POST DE POLITIE???!!!

Fac dreapta,ma desparte un zid lung de gasca vesela si dictatoru`schiop da`n`apuc sa ma distantez prea mult,in mersul meu arrogant ca aud din spate”FETITO ITI BATI JOC DE MINE?” J)>J Nu,nu imi bat! Doar ca eu merg arogant iar tu ma alergi cu picioru`schiop in Gara de Nord?!

La un moment dat ma prinde si incearca sa ma prinda la inghesuiala: “Te crezi shmechera,sa fugi,nesimtitooo!!!!”.Urlu la el ca nu are niciun drept sa puna mana pe mine, ca il reclam pentru viol si sa-si  ia draq mana dupa mineeeee! Isi da seama ca in timpu`maratonului e posibil ca si ceilalti vanati sa fii fugit asa ca imi da drumu`,iar eu plec la fel de aroganta.

P.S:  Amenda la linile Express de care am scapat este amenda dubla pentru ca se considera ca e linie inter-oraseana:D

Punct

Fiecare clipa cu tine,
Ce-o am in gand e pretioasa,
Fiind ca nu esti de gasit
Pe acest pamant.
Si-mi pare rau
Ca nu ti-am zis vreodata,
Multumesc ca m-ai incurajat,
Sa traiesc asa cum imi doresc.

 

 

Revelatia drogurilor

       Crezusem ca am terminat cu postarile pentru Ea cu "Confesiune #5", dar se pare ca EXPERIENTA m-a invtat ca termini cu ceea ce ai inceput. Incepusem cu o dependenta mataforica, cu un sevraj de singuratate. A urmat un psihic de indiferenta si o moarte a sentimentelor ce i le purtam.
Ea era persoana care stia,voia si era capabila sa ma motiveze si sa ma influienteze asa incat sa obtin rezultate mai bune in orice domeniu, iar eu eram persoana care dorea si avea nevoie doar de prezenta ei in viata. "Despartirea" noastra succeda aventuri de o noapte cu persoane necunoscute, betii, iar in final a fost  fost nevoie de o "intrecere a masurii" a drogurilor reala, o durere imensa provocata de niste fatale liniute ca sa reazlizez ca ea a fost cel bun lucru care mi s-a intamplat.

P.S: Sper ca a fost ultima postare legata de tine.
P.S 2: Iarta-ma ca te-am dezamagit...de atatea ori!

2 obsesii

1. Povestea.
2. Tipa. :D

P.S: nicio idee,nicio intamplare in ultimu`timp. Prefer sa postez de pe youtube decat sa aberez "profund".

Confesiune # 5

Te-am visat.

 Erai la fel de frumoasa si purtai cu tine zambetul tau de femeie implinita si responzabila.Eram la o masa in Unirii toate trei: eu, tu si prietena ta actuala. Dar in ciuda lacrimilor mele, nu te interesam. Nu imi dadeai atentie, cu toate ca eram la aceiasi masa. Erai concentrata in a ti face iubita sa rada,dadeai atentie la toate actiunile ei, chiar si cele banale si lipsite de noima.

Eu plangeam din ce in ce mai tare asa incat la un moment dat am picat sub masa, in genunchi. Deranajata de clatinatul mesei si de zgomotul produs te-ai uitat la mine sec intrebandu-ma ce am. Te-am mintit spungadu-ti ca nu am nimic, ca imi plang fratele. Te-ai intors cu spatele relundu-ti conversatia, razand la glumele celei pe care o tineai de maini! In mine s-a inradacinat gandul ca daca as plange mai tare, probabil te-as impresiona si mi-ai acorda putina atentie, m-ai lua in brate chiar. Am inceput sa urlu, iar lacrimile mi se rostogoleau pe obraji, si uitandu-ma in sus, spre tine, vad cum masa se face din ce in ce mai mare. Tu, de cealalta parte a mesei deveneai din ce in ce mai mica. In schimb masa devenea din ce in ce mai mare precum o gaura neagra. Acum ,ochii mei te vedeau in ceata, iar durerea si frica imi spulberau pieptul. Te pierdusem din nou, de data aceasta sub privirile mele.

Nu stiu cum sa interpretez acest vis. Daca se va intampla ceva de genul sau opusul lui in viitor,cum se spune. Cel mai probabil, creierul meu nu a facut decat sa proiecteze intr-un vis, sub forma de pilda, realitatea prezenta. Frustrarea mea asupra faptului ca tu nu esti aici, in cele mai grele momente din viata mea, sa-mi amintesti cine sunt cu adevarat! Pentru ca da, intr-adevar, am uitat cine sunt si care mi-e scopul. Sufletul imi este invaluit in tristete, creierul intr-un ghem de ganduri sinucigase,intrebari si episoade imaginate ale unui viitor negru. Nu esti aici, in ciuda promisiunilor facute, in ciuda prieteniei dintre noi, in ciuda pierderilor pe care le traiesc. Nu esti aici sa ma iei in brate si sa ma incurajezi.

Te-ai schimbat si nu stiu daca ai mai avea puterea sa ma faci sa zambesc.

pentru Itza.

Itza,verisoara mea, vrea neaparat o postare despre ea. Nu stiu de ce, probabil vrea sa devina faimoasa. Nestiind ce sa scriu ii pun o poza ca sa ii arat cat de mult o iubesc.